filiație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. filiation, lat. filiatio)

1. înrudire în linie descendentă; descendență.
2. (fig.) înlănțuire între lucruri, fenomene, idei etc.

afiliație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. affiliation)

1. acțiunea de a se afilia; asociere a unei persoane, a unui grup de persoane, sau a unei instituții etc. la o organizație, pentru a participa la activitățile acesteia sau a beneficia de anumite avantaje; afiliere.
2. (var.) (înv.) afiliațiune.
3. (antonim) dezafiliere.

descendență; filiație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT descendentia
2. FR descendance; filiation
3. EN descent; descendence
4. DE Abstammung; Deszendenz
5. RU происхождение
6. HU leszármazás, filiáció

descendență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. descendance)

1. înrudire în linie coborâtoare; filiație.
2. totalitatea urmașilor; posteritate.

filogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. philogenèse)

1. (biol.) studiul evoluției unei specii sau a unui grup de specii și al relațiilor de filiație dintre organismele vii; filogenie.
2. (lingv.) studiul evoluției istorice a unei limbi, cu diferitele sale stadii.

genealogie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. généalogie, lat. genealogia)

1. ordine cronologică a ascendenței membrilor unei familii, a unui neam etc.; filiație.
2. disciplină auxiliară a istoriei care studiază filiația familiilor domnitoare, nobiliare etc.

generație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. génération, lat. generatio)

1. funcțiune prin care ființele vii se reproduc; reproducere.
2. (biol.) ~ spontanee = ipoteză potrivit căreia organismele vii ar lua naștere în mod spontan din materia anorganică.
3. totalitatea oamenilor care sunt de aceeași vârstă.
4. (biol.) grupare de indivizi având aceeași filiație.
5. perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de aceea a fiului.
6. grup de familii tehnologice contemporane sau coerente corespunzând perioadelor în care tehnica se află relativ stabilizată.

linie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. linea, germ. Linie, fr. ligne)

1. figură continuă cu o singură dimensiune, descrisă de un punct prin deplasare sau obținută prin intersecția a două suprafețe.
2. trăsătură imaginară care arată o direcție dată, o limită etc.
3. descendență, filiație.
4. sistem de fortificații.
5. șirul luptătorilor într-o bătălie; direcția generală a pozițiilor trupelor.
6. cele două șine paralele pe care merge trenul; totalitatea instalațiilor unei căi ferate.
7. legătură aeriană sau maritimă între două puncte.
8. legătură de telecomunicații între două puncte.
9. (pl.) trăsăturile caracteristice ale unui obiect, ale feței cuiva; contur, profil.
10. ținută.
11. (fig.) orientare; direcție.
12. (poligr.) rând într-o pagină.
13. placă subțire de metal cu care se imprimă liniile sau se distanțează rândurile.
14. riglă.
15. (mar.) ecuator.
16. gamă de produse (cosmetice).

matriliniar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. matrilinéaire)

1. (despre sistemul de filiație și organizare socială) în linie maternă.