OK
X
descentra
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. décentrer)
1.
tr.,
refl.
a
(se)
deplasa
astfel
încât
să-și
piardă
poziția
simetrică
față
de
centru.
descentraliza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. décentraliser)
1.
a
acorda
autonomie
(administrativă)
organelor
locale
ale
administrației
de
stat.
descentralizator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. décentralisateur)
1.
care
se
referă
la
descentralizare.
ablațiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)
1.
îndepărtare
chirurgicală
din
corpul
uman
(o
tumoare,
un
calcul,
un
organ
bolnav);
exereză,
extirpare.
2.
transportare
a
materialelor
rezultate
din
dezagregarea
rocilor.
3.
reducere
a
masei
unui
ghețar
sau
a
zăpezii
prin
topire
și
evaporare.
4.
fenomen
fizic
în
urma
căruia
un
meteorit,
satelit
etc.,
pierde
din
substanță
din
cauza
încălzirii
sale
până
la
incandescență.
aerolit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aérolithe)
1.
meteorit
dintr-o
masă
minerală
incandescentă.
bec 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bec)
1.
balonaș
de
sticlă
cu
un
soclu
și
un
filament
în
interior,
care
devine
incandescent
și
luminează,
străbătut
de
un
curent
electric.
2.
mulură
la
partea
de
jos
a
ferestrei,
destinată
a
împiedica
prelingerea
apei
de
ploaie
pe
fațadă.
centralizator, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (fr. centralisateur)
1.
(document,
situație)
care
centralizează
diverse
date,
care
reunește
în
același
loc.
2.
(antonim)
descentralizator.
decentrare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (după fr. décentrage)
1.
acțiunea
de
a
descentra;
deplasarea
centrului.
2.
deplasare,
din
poziția
normală,
a
unei
piese,
a
unei
imagini
de
televiziune
pe
ecranul
unui
cinescop.
3.
(dispozitiv
optic)
aliniere
greșită
a
centrelor
lentilelor.
4.
(psihologie)
acțiunea
de
a
muta
un
centru
de
interes.
5.
(tehnol.)
mutarea
centrului
de
greutate
al
unei
piese
de
prelucrat.
6.
(antonim)
centrare.
descentralizator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. décentralisateur)
1.
care
se
referă
la
descentralizare.