OK
X
mutărea
Parte de vorbire:
s.f. (reg.)
Etimologie: (mutare + -ea)
1.
adăpost
(al
ciobanilor);
mutare
(mică).
antisimetric, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. antisymétrique)
1.
opus
simetriei.
2.
(despre
sisteme
fizice)
care,
printr-o
transformare
simetrică
față
de
un
centru
de
simetrie,
capătă
proprietăți
opuse
celor
inițiale.
3.
(mat.;
despre
funcții)
care
își
schimbă
semnul
prin
permutarea
variabilelor.
decentrare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (după fr. décentrage)
1.
acțiunea
de
a
descentra;
deplasarea
centrului.
2.
deplasare,
din
poziția
normală,
a
unei
piese,
a
unei
imagini
de
televiziune
pe
ecranul
unui
cinescop.
3.
(dispozitiv
optic)
aliniere
greșită
a
centrelor
lentilelor.
4.
(psihologie)
acțiunea
de
a
muta
un
centru
de
interes.
5.
(tehnol.)
mutarea
centrului
de
greutate
al
unei
piese
de
prelucrat.
6.
(antonim)
centrare.
mimetism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. mimétisme)
1.
însușire
a
unor
animale
de
a-și
schimba
culoarea
sau
de
a
lua
forma
unor
obiecte,
ori
animale
din
mediul
înconjurător.
2.
(fig.)
reproducere
mecanică
a
gesturilor
și
atitudinilor
cuiva;
imitație
(servilă)
a
unui
model;
maimuțăreală.
psitacism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. psittacisme)
1.
denumire
dată
de
filozoful
german
Leibnitz
teoriei
nominalismului.
2.
tulburare
de
vorbire
în
repetarea
mecanică
a
celor
auzite
sau
citite,
fără
a
le
înțelege;
papagalism.
3.
(fig.)
imitație,
maimuțăreală.
transbordor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. transbordeur)
1.
s.
n.
platformă
deplasabilă
pe
șine
care
servește
la
mutarea
vehiculelor
feroviare
de
pe
o
linie
pe
alta.
2.
navă
pentru
transbordări.
3.
adj.
pod
~
=
platformă
suspendată,
prin
cabluri,
servind
la
trecerea
peste
un
curs
de
apă.