-POD

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. pous, podos „picior”)

1. „suport, picior, peduncul, pedicul”.

antipod

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antipode/s/, lat., gr. antipodes)

1. s. m. loc de pe Pământ diametral opus.
2. (chim.) ~zi optici = substanțe cu aceeași formulă și aceleași proprietăți fizico-chimice, dar cu activitate optică diferită.
3. (fig.) ființă, lucru, idee etc. în totală opoziție cu altele.
4. s. f. pl. celule situate la baza sacului embrionar la angiosperme, care participă la fecundarea și dezvoltarea embrionului.

autopod

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autopode)

1. ax vegetativ de creștere prin mugurul terminal.

bipod

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. bipode)

1. I. (marină) catarg ~ = catarg cu două picioare.
2. II. suport în formă de V inversat care ajută la susținerea și stabilizarea unui dispozitiv, de obicei o armă; bipied.

crapod

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crapaud)

1. boală a picioarelor la cai, măgari, catâri etc., prin inflamații putride ale membranei de sub unghii.

parapod

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. parapode)

1. apendice locomotor lateral al polichetelor.

abdomen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. abdomen)

1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace și bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).

acetabulifere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétabulifères)

1. pl. moluște cefalopode cu cupule sau ventuze prehensile.

acteonela

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. actaeonella)

1. gasteropod fosil cu cochilie globulară, fără ornamentații.

administra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. administrer, lat. administrare)

1. a conduce, a gospodări (o întreprindere).
2. a da un medicament unui bolnav.
3. (ir.) a trage o bătaie.
4. (jur.) a ~ o probă = a folosi un mijloc de probă într-un proces.
5. a supraveghea încasările.

administrativ, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. administratif, lat. administrativus)

1. I. care aparține administrației, privitor la administrație.
2. care face parte dintr-o administrație publică sau privată; care privește personalul administrației.
3. care emană de la un organ de administrație.
4. pe cale ~ă = prin organele de administrație.
5. aparat ~ = totalitatea serviciilor și a personalului dintr-o instituție, dintr-un stat.
6. drept ~ = ansamblu de norme care reglementează funcționarea administrației publice.
7. II. instituție de administrație; serviciu însărcinat cu administrarea unei companii et cetera; gospodărie.

alios

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alios)

1. strat cimentat de culoare ruginie sau negricioasă în solurile podzolice; gresie.