Dictionar

Rezultate secundare (Pod):

Antipod

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antipode/s/, lat., gr. antipodes)

1. s. m. loc de pe Pământ diametral opus.

2. (chim.) ~zi optici = substanţe cu aceeaşi formulă şi aceleaşi proprietăţi fizico-chimice, dar cu activitate optică diferită.

3. (fig.) fiinţă, lucru, idee etc. în totală opoziţie cu altele.

4. s. f. pl. celule situate la baza sacului embrionar la angiosperme, care participă la fecundarea şi dezvoltarea embrionului.


Autopod

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autopode)

1. ax vegetativ de creştere prin mugurul terminal.


Crapod

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crapaud)

1. boală a picioarelor la cai, măgari, catâri etc., prin inflamaţii putride ale membranei de sub unghii.


Parapod

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. parapode)

1. apendice locomotor lateral al polichetelor.


POD(O)-, -pod, -podie

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. pod/o/-, -pode, -podie, cf. gr. pous, podos)

1. „picior, peduncul, suport”.


Poda

Parte de vorbire: vb. refl. (Maramureș)
Origine: (po- + da)

1. a se obișnui cu un lucru, cu o unealtă, cu o meserie; a se deprinde, (reg.) a se cunti.


Abdomen

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. abdomen)

1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace şi bazin.

2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).


Acetabulifere

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétabulifères)

1. pl. moluşte cefalopode cu cupule sau ventuze prehensile.


Acteonela

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. actaeonella)

1. gasteropod fosil cu cochilie globulară, fără ornamentaţii.


Administra

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. administrer, lat. administrare)

1. a conduce, a gospodări (o întreprindere).

2. a da un medicament unui bolnav.

3. (ir.) a trage o bătaie.

4. (jur.) a ~ o probă = a folosi un mijloc de probă într-un proces.

5. a supraveghea încasările.


Administrativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. administratif, lat. administrativus)

1. adj. referitor la administraţie.

2. care emană de la un organ de administraţie.

3. s. n. gospodărie.

4. instituţie de administraţie.


Alios

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alios)

1. strat cimentat de culoare ruginie sau negricioasă în solurile podzolice; gresie.