Dictionar

angiosperme

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angiosperme/s/)

1. s. f. pl. încrengătură a fanerogamelor, plante cu ovulele închise în carpele.
2. adj. (despre plante) cu sămânța închisă în fruct.
 

acrogamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrogamie)

1. fecundație la angiosperme cu tubul polinic pătruns în sacul embrionar; șalazogamie.
 

antipod

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antipode/s/, lat., gr. antipodes)

1. s. m. loc de pe Pământ diametral opus.
2. (chim.) ~zi optici = substanțe cu aceeași formulă și aceleași proprietăți fizico-chimice, dar cu activitate optică diferită.
3. (fig.) ființă, lucru, idee etc. în totală opoziție cu altele.
4. s. f. pl. celule situate la baza sacului embrionar la angiosperme, care participă la fecundarea și dezvoltarea embrionului.
 

benetitale

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bennetittales)

1. ordin de plante gimnosperme inferioare, fosile, cu trunchiul scurt și masiv, terminat la partea superioară cu un buchet de frunze, care fac trecerea la angiosperme.
 

benetite

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. benetittés)

1. clasă de gimnosperme fosile care fac trecerea la angiosperme.
 

cariofilacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caryophyllacées)

1. familie de plante angiosperme dicotiledonate, dialipetale: garoafa; cariofilee.
 

dialipetal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dialypétale/s/)

1. adj. (despre flori) a cărui corolă are petale separate.
2. s. f. pl. subclasă de plante angiosperme dicotiledonate cu flori dialipetale.