Dictionar

saculă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. saccule)

1. (anat.) formațiune saciformă de dimensiuni mici.
2. rest de cavitate generală (celom) la unele artropode etc.
3. cavitate a urechii interne.
 

sacular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sacullaire)

1. referitor la o saculă.
 

saculiform

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sacculiforme)

1. care are forma unui sac mic, a unei vezicule; în formă de saculă.
 

saculină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sacculine)

1. specie de crustaceu parazit al crabilor, a cărui femelă are aspectul unui sac agățat de abdomenul animalului gazdă.
 

acrogamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrogamie)

1. fecundație la angiosperme cu tubul polinic pătruns în sacul embrionar; șalazogamie.
 

alevin

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. alevin)

1. (ihtiologie) larvă de pește sau pui de pește care depind de sacul vitelin pentru hrană.
2. (pescuit) pești mici folosiți pentru a popula iazurile și râurile.
 

alevinieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alevinière)

1. iaz mic unde se cresc alevini (pui sau larve de pește care depind de sacul vitelin pentru hrana lor).
 

amniogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. amniogenesis)

1. proces de formare și dezvoltare a sacului amniotic.
 

amniotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amniotique)

1. referitor la amnios, al amniosului.
2. (reproducție) lichid ~ = lichid conținut în amnios (sacul amniotic) și în care se scaldă fătul.
 

antipod

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antipode/s/, lat., gr. antipodes)

1. s. m. loc de pe Pământ diametral opus.
2. (chim.) ~zi optici = substanțe cu aceeași formulă și aceleași proprietăți fizico-chimice, dar cu activitate optică diferită.
3. (fig.) ființă, lucru, idee etc. în totală opoziție cu altele.
4. s. f. pl. celule situate la baza sacului embrionar la angiosperme, care participă la fecundarea și dezvoltarea embrionului.