Dictionar

vitelin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vitellin)

1. referitor la vitellus.
2. s. f. substanță albuminoidă din gălbenușul de ou.
 

vitelină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vitelline)

1. substanța proteică similară globulinei, în gălbenușul de ou.
 

alevin

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. alevin)

1. (ihtiologie) larvă de pește sau pui de pește care depind de sacul vitelin pentru hrană.
2. (pescuit) pești mici folosiți pentru a popula iazurile și râurile.
 

alevinieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alevinière)

1. iaz mic unde se cresc alevini (pui sau larve de pește care depind de sacul vitelin pentru hrana lor).
 

biovular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biovulaire)

1. (biol.) care provine din două ouă diferite; bivitelin, dizigot.
2. (med.) sarcină ~ă = sarcină în care două ovule sunt fertilizate de doi spermatozoizi diferiți.
 

blastoderm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blastoderme)

1. membrană vitelină care dă naștere corpului embrionului.
 

omfalogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. omphalogenesis)

1. proces de dezvoltare a sacului vitelin.
 

singenetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. syngénétique)

1. adj. referitor la singeneză.
2. (despre animale) care provine din aceeași linie pură; gemeni univitelini.
3. (despre minerale) format în același timp cu roca în care se găsește.
4. s.f. studiu al istoricului dezvoltării asociațiilor vegetale.