Dictionar

popula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. peupler)

1. a aduce, a așeza locuitori pe un teritoriu.
2. a mări numărul de animale, de plante într-o regiune.
3. (antonim) a depopula, a dezpopula.
 

depopula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. depopulare)

1. a distruge o mare parte din populația de plante, animale sau oameni dintr-un teritoriu.
 

populament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. peuplement)

1. arboret de aceeași vârstă sau din aceeași specie; arboret din mai multe specii.
 

popular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. populaire)

1. referitor la popor, din popor, al poporului.
2. apărut, creat în popor.
3. destinat poporului.
4. apreciat, iubit de popor.
 

popular; indigen; vernacular

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Vernacularis; Vernaculus
2. FR vernaculaire; populaire
3. EN vernacular; popular
4. DE volkstümlich; inländisch; einheimisch
5. RU местный; туземный
6. HU népi; bennszülött; hazai, őslakó
 

popularitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. popularité)

1. calitatea de a fi popular (4); renume.
 

populariza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. populariser)

1. a face popular, cunoscut, a răspândi (o idee, o operă).
 

abator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattoir)

1. construcție unde se sacrifică animalele destinate consumului populației.
2. (fig.) masacru.
 

abiotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.
2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.
3. care ține de abioză; propriu abiozei.
4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.
 

acordeon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. accordéon, germ. Akkordeon)

1. instrument muzical, popular și portabil, al cărui sunet este produs prin acțiunea simultană a unui burduf și a unei claviaturi pe niște ancii metalice.
2. (loc.) în ~ = care formează pliuri paralele; care are multe pliuri suprapuse.
 

adagiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. adagium)

1. formulă în general veche, care enunță un adevăr acceptat, un principiu de acțiune sau o regulă juridică; maximă proverbială, sentință populară, aforism, apoftegmă, dicton.
 

aglomera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/agglomérer, lat. agglomerare)

1. refl. a se aduna laolaltă; a se îngrămădi; a se concentra.
2. (despre orașe) a se suprapopula.
3. tr. a lega între ele părțile componente ale unui material.
 

aglomerat

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. agglomérat)

1. adj. îngrămădit, adunat în grămadă.
2. (despre spații) suprapopulat, ticsit.
3. s.n. corp din aglomerarea unor materiale mărunte.
4. îngrămădire de materiale vulcanice.
5. produs obținut prin aglomerarea minereurilor.