Dictionar

aglomera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/agglomérer, lat. agglomerare)

1. refl. a se aduna laolaltă; a se îngrămădi; a se concentra.
2. (despre orașe) a se suprapopula.
3. tr. a lega între ele părțile componente ale unui material.
 

aglomerant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agglomérant)

1. adj. care aglomerează.
2. s.m. substanță care leagă între ele particulele unor materiale oarecare (v. liant).
 

aglomerare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (aglomera)

1. acțiunea de a (se) aglomera și rezultatul ei.
2. (concr.) grup compact (și numeros).
3. îngrămădire.
4. (d. un loc) suprapopulare.
5. unire între ele a granulelor, a firelor sau a fâșiilor care compun un material folosind un aglomerant.
6. încărcare a programului de muncă.
 

aglomerat

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. agglomérat)

1. adj. îngrămădit, adunat în grămadă.
2. (despre spații) suprapopulat, ticsit.
3. s.n. corp din aglomerarea unor materiale mărunte.
4. îngrămădire de materiale vulcanice.
5. produs obținut prin aglomerarea minereurilor.
 

aglomerație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agglomération)

1. îmbulzeală.
2. așezare omenească.
 

aglomerator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agglomérateur)

1. instalație pentru aglomerarea minereurilor.
 

dezaglomera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (dez- + aglomera)

1. tr., refl. (despre un loc, un spațiu) a (se) elibera de aglomerația de oameni, de vehicule etc.
 

acreție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accrétion)

1. (astr.) fenomen fizic prin care un corp ceresc captează materia din spațiul cosmic.
2. (tehn.) proces de aglomerare a unor elemente.
3. formarea de crustă oceanică, prin extensiunea crustei terestre.
 

aglomerat

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. agglomérat)

1. adj. îngrămădit, adunat în grămadă.
2. (despre spații) suprapopulat, ticsit.
3. s.n. corp din aglomerarea unor materiale mărunte.
4. îngrămădire de materiale vulcanice.
5. produs obținut prin aglomerarea minereurilor.
 

aglomerator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agglomérateur)

1. instalație pentru aglomerarea minereurilor.
 

aglutinare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (aglutina)

1. acțiunea de a se aglutina.
2. alipire, împreunare prin alipire.
3. aglomerare a bacteriilor, a hematiilor și a altor celule.
4. (lingv.) alipire și a unei particule sau unui afix la un cuvânt ori a unui cuvânt la alt cuvânt.
 

anrocament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. enrochement)

1. aglomerare de materiale (piatră, beton) care formează fundații, diguri, baraje.
 

asfaltene

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asphaltènes)

1. constituenți ai asfalturilor din hidrocarburi cu greutate moleculară mare, insolubili în eter de petrol, care dau bitumului calitatea de aglomerat.