OK
X
accesiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accession, lat. accessio)
1.
(jur.)
mod
de
dobândire
a
unei
proprietăți
prin
alipirea
unui
bun
la
altul
mai
important.
adjoncțiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adjonction)
1.
acțiunea
de
a
adăuga;
rezultat
al
acestei
acțiuni;
unire,
alipire.
2.
(antonime)
defalcare,
(înv.)
supresiune.
aglutinare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (aglutina)
1.
acțiunea
de
a
se
aglutina.
2.
alipire,
împreunare
prin
alipire.
3.
aglomerare
a
bacteriilor,
a
hematiilor
și
a
altor
celule.
4.
(lingv.)
alipire
și
a
unei
particule
sau
unui
afix
la
un
cuvânt
ori
a
unui
cuvânt
la
alt
cuvânt.
agregare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. agrégation, lat. aggregatio)
1.
faptul
de
a
se
agrega;
agregație.
2.
alipire,
unire
într-un
tot;
grupare,
asociere.
3.
stare
de
~
=
fiecare
dintre
cele
trei
stări
de
consistență
a
materiei.
frazifon
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (frază + -fon2)
1.
problemă
enigmistică
constând
din
găsirea
unor
cuvinte
cu
un
anumit
număr
de
litere
corespunzătoare
definițiilor
și
alcătuirea
unei
fraze
prin
alipirea
cuvintelor
găsite.
simfiză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. symphyse)
1.
(anat.)
articulație
puțin
mobilă.
2.
legarea
a
două
oase
împreună.
3.
alipire,
prin
aderențe,
a
două
membrane
seroase;
concreștere
a
unor
părți
sau
organe,
care
în
mod
obișnuit
sunt
separate.