defalcare
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (defalca, cf. lat. defalcatio)
Etimologie: (defalca, cf. lat. defalcatio)
1. acțiunea de a defalca și rezultatul ei; (înv.) defalcație.
2. acțiunea de a desprinde sau a scoate una sau mai multe părți dintr-un întreg, de a împărți un întreg în mai multe părți; împărțire în loturi a unui teren.
3. acțiunea de a repartiza o lucrare, un proiect et cetera pe etape, pe oameni etc.
4. descompunere în părțile componente a unei sume plătite sau care urmează să fie plătită; decont.
5. (înv.) cosire a ierbii; defalcat.
6. (var.) (înv.) defălcare.