Dictionar

decont

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décompte)

1. defalcare a părții componente a unei sume primite sau plătite.
 

deconta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décompter)

1. a justifica, prin acte, folosirea unei sume de bani primite.
2. a lichida obligațiile de plată prin conturile deschise la bănci, fără folosirea banilor în numerar.
 

decontabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (deconta + -bil)

1. (despre sume de bani) care urmează a fi decontat.
 

decontamina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décontaminer)

1. a înlătura un factor contaminant; a îndepărta activitatea nocivă a corpurilor contaminate cu substanțe radioactive; a dezactiva.
 

decontaminare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (decontamina, cf. fr. décontamination)

1. acțiunea de a decontamina și rezultatul ei.
2. înlăturare a unui factor contaminant.
3. eliminarea materialului radioactiv sau chimic depus pe o instalație, echipament, personal etc.
4. (antonim) contaminare.
 

decontaminare radioactivă

Parte de vorbire:  locuțiune nominală  
Etimologie: (decontaminare + radioactivă)

1. (energie nucleară) eliminarea parțială sau totală a contaminării radioactive prin mijloace care permit recuperarea controlată a substanțelor contaminante.
 

decontare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. deconta)

1. faptul de a deconta; operație contabilă prin care se justifică întrebuințarea unei sume primite; decont.
2. înapoiere a banilor cheltuiți în contul unei persoane fizice sau juridice; decontat.
 

antispastic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. antispastique)

1. (medicament) care luptă împotriva spasmelor; decontractant al spasmelor musculaturii striate și netede; antispasmodic.
 

astenocorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. asthenocoria, fr. asthénocorie)

1. (med.) anomalie a reflexului pupilar la lumină caracterizată printr-o mioză normală (contracția pupilei), urmată de o decontracție foarte lentă și de midriază (dilatarea pupilei), chiar dacă lumina persistă; oboseală pupilară.
 

blocare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bloca)

1. acțiunea de a (se) bloca.
2. (poligr.) culegere intenționată a uneia sau a mai multor litere cu floarea în jos pentru a atrage atenția corectorului.
3. (cont.) ~ a contului = sistare de către bancă a plăților din contul de decontare al unei întreprinderi sau instituții.
4. imposibilitate de funcționare, de aplicare a unei reguli.
 

crispare (1)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (crispa)

1. acțiunea de a se crispa; încleștare, contractare, crispație.
2. contracție, spasm al nervilor sau mușchilor.
3. strângere prin care anumite lucruri se contractă prin încrețirea suprafeței.
4. imobilizare într-o anumită stare de spirit.
5. (antonime) decrispare, decontractare, destindere.
 

crispație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. crispation)

1. acțiunea de a se crispa; încleștare, contractare, crispare.
2. contractare în mod involuntar a mușchilor, a nervilor, a feței etc.
3. strângere care scade suprafața unui obiect prin încrețirea acestuia.
4. imobilizare într-o anumită stare de spirit.
5. (var.) (înv.) crispațiune.
6. (antonime) decrispare, decontractare, destindere.
 

decontabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (deconta + -bil)

1. (despre sume de bani) care urmează a fi decontat.