crispație
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. crispation)
Etimologie: (fr. crispation)
1. acțiunea de a se crispa; încleștare, contractare, crispare.
2. contractare în mod involuntar a mușchilor, a nervilor, a feței etc.
3. strângere care scade suprafața unui obiect prin încrețirea acestuia.
4. imobilizare într-o anumită stare de spirit.
5. (var.) (înv.) crispațiune.
6. (antonime) decrispare, decontractare, destindere.