Dictionar

crispare (1)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (crispa)

1. acțiunea de a se crispa; încleștare, contractare, crispație.
2. contracție, spasm al nervilor sau mușchilor.
3. strângere prin care anumite lucruri se contractă prin încrețirea suprafeței.
4. imobilizare într-o anumită stare de spirit.
5. (antonime) decrispare, decontractare, destindere.
 

crispare (2)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Krispeln)

1. operație prin care se imprimă pieilor de box etc. un relief caracteristic.
 

decrispare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. décrispation)

1. (med.) stare de relaxare musculară sau psihică.
2. stare de revenire la calm; deconectare.
3. (antonim) crispare.
 

crispare (1)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (crispa)

1. acțiunea de a se crispa; încleștare, contractare, crispație.
2. contracție, spasm al nervilor sau mușchilor.
3. strângere prin care anumite lucruri se contractă prin încrețirea suprafeței.
4. imobilizare într-o anumită stare de spirit.
5. (antonime) decrispare, decontractare, destindere.
 

crispație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. crispation)

1. acțiunea de a se crispa; încleștare, contractare, crispare.
2. contractare în mod involuntar a mușchilor, a nervilor, a feței etc.
3. strângere care scade suprafața unui obiect prin încrețirea acestuia.
4. imobilizare într-o anumită stare de spirit.
5. (var.) (înv.) crispațiune.
6. (antonime) decrispare, decontractare, destindere.
 

decrispare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. décrispation)

1. (med.) stare de relaxare musculară sau psihică.
2. stare de revenire la calm; deconectare.
3. (antonim) crispare.