conta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. contare, fr. compter)

1. a se bizui (pe), a se încrede (în).
2. a avea valoare, însemnătate.
3. a înregistra conturile (1).

contabil, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (it. contabile, fr. comptable)

1. I. care se referă la contabilitate; contabilicesc.
2. care este folosit în contabilitate; contabilicesc.
3. care face parte dintr-o contabilitate; contabilicesc.
4. care este determinat prin tehnici contabile; contabilicesc.
5. II. persoană calificată care ține contabilitatea, care se ocupă de conturile unei instituții, întreprinderi etc.
6. (var.) comptabil.

deconta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décompter)

1. a justifica, prin acte, folosirea unei sume de bani primite.
2. a lichida obligațiile de plată prin conturile deschise la bănci, fără folosirea banilor în numerar.

maestru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. maestro)

1. s. m. f. persoană cu calități excepționale și contribuții valoroase într-un anumit domeniu de activitate.
2. creator al unei școli sau al unui curent.
3. ~ al sportului = titlu care se acordă cuiva pentru merite deosebite într-o ramură sportivă.
4. termen admirativ pentru un reprezentant ilustru al unei profesiuni intelectuale.
5. (în trecut) profesor de lucru de mână, de muzică, desen, gimnastică etc.
6. nume dat antrenorilor din atletica grea (box, lupte, haltere).
7. titlu ierarhic în anumite organizații militare, politice, religioase.
8. ~ de ceremonii = persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfășurarea unei solemnități.
9. s. n. registru de contabilitate conținând conturile sintetice, în care se înscriu operațiile economice și financiare grupate după natura lor.
10. adj. (mar.) cuplu-~ = cea mai lată parte a unei nave.

normat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (norma)

1. care se efectuează după norme stabilite.
2. contabilitate ~ă = sistem de contabilitate în care conturile poartă numere simbolice, aceleași în toate întreprinderile.