Dictionar

biocurent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + curent)

1. energie electrică produsă în țesuturile vii.
 

contracurent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-courant)

1. curent de apă, de aer etc. care se deplasează în sens opus.
 
 

curenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (curent)

1. 1.. tr. a produce o zguduire, o comoție prin curent electric.
2. refl. (despre ființe) a atinge un curent electric.
 
 

curentometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. courantomètre)

1. aparat pentru măsurarea direcției și vitezei curenților acvatici.
 
 
 
 
 

actualitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actualité)

1. timpul prezent.
2. ceea ce este actual; (pl.) evenimente curente, la ordinea zilei.
 

admitanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. admittance)

1. mărime inversă impedanței unui circuit electric de curent alternativ.