categorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catégorie, lat. categoria, gr. kategoria)

1. noțiune fundamentală care exprimă proprietățile și relațiile esențiale și generale ale obiectelor și fenomenelor realității.
2. grup de ființe, obiecte, fenomene de același fel, sau asemănătoare între ele.
3. ~ socială = grup social care reunește parțial trăsăturile unei clase sociale.
4. grupă în cadrul unei ramuri sportive, stabilită, în raport cu greutatea corporală a concurenților, după performanțele realizate sau după vârstă.

anticategorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antikategorie)

1. figură retorică prin care se răspunde unor acuzări.

subcategorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sub- + categorie)

1. diviziune a unei categorii.

abstract, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducții logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înțeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducția abstractă și încifrarea imaginii; abstracționism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acțiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoașterea proprietăților esențiale și generale.

antibiotic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. antibiotique)

1. I. care împiedică dezvoltarea diverșilor microbi sau îi distruge; (biol.) care inhibă activitatea unor specii.
2. II. substanță organică produsă de unele microorganisme, care împiedică dezvoltarea anumitor microbi.
3. substanță produsă de organisme vegetale sau animale, sau reprodusă prin sinteză, și care, la doze foarte mici, are proprietatea de a inhiba creșterea sau chiar distrugerea bacteriilor și microorganismelor.
4. ~e beta-lactamice (sau beta-lactamine) = clasă de antibiotice care conțin un nucleu de beta-lactamă în molecula lor; în această categorie sunt incluse penicilinele, cefalosporinele, monobactamele și carbapenemele.

armă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arma)

1. unealtă, mașină care servește pentru atac sau apărare.
2. ~ albă = armă destinată luptei corp la corp (baionetă, stilet etc.); a depune ~ele = a se preda; (fig.) a ceda.
3. (pl.) ansamblul semnelor heraldice de pe o stemă, de pe un blazon.
4. categorie de trupe din forțele armate corespunzând unei activități specializate.
5. (fig.) mijloc de combatere a unui adversar pe planul ideilor, al politicii.

asortiment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assortiment)

1. ansamblu de mărfuri sau produse de aceeași categorie, dar de forme și calități diferite.

aspect

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aspect, lat. aspectus)

1. înfățișare a unei ființe, a unui lucru.
2. categorie gramaticală caracteristică unor limbi, care arată gradul de realizare a acțiunii exprimate de verb.

atribut

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. attribut, lat. attributum)

1. însușire esențială proprie unei ființe, unui fenomen, lucru etc.
2. semn distinctiv, simbol al unei funcții, al unui personaj alegoric.
3. parte secundară a propoziției care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia.
4. (inform.) informație care însoțește o categorie sintactică.