Rezultate principale (Categorie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catégorie, lat. categoria, gr. kategoria)
1. noţiune fundamentală care exprimă proprietăţile şi relaţiile esenţiale şi generale ale obiectelor şi fenomenelor realităţii.
2. grup de fiinţe, obiecte, fenomene de acelaşi fel, sau asemănătoare între ele.
3. ~ socială = grup social care reuneşte parţial trăsăturile unei clase sociale.
4. grupă în cadrul unei ramuri sportive, stabilită, în raport cu greutatea corporală a concurenţilor, după performanţele realizate sau după vârstă.
Rezultate secundare (Categorie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antikategorie)
1. figură retorică prin care se răspunde unor acuzări.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sub- + categorie)
1. diviziune a unei categorii.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arma)
1. unealtă, maşină care serveşte pentru atac sau apărare.
2. ~ albă = armă destinată luptei corp la corp (baionetă, stilet etc.); a depune ~ele = a se preda; (fig.) a ceda.
3. (pl.) ansamblul semnelor heraldice de pe o stemă, de pe un blazon.
4. categorie de trupe din forţele armate corespunzând unei activităţi specializate.
5. (fig.) mijloc de combatere a unui adversar pe planul ideilor, al politicii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assortiment)
1. ansamblu de mărfuri sau produse de aceeaşi categorie, dar de forme şi calităţi diferite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aspect, lat. aspectus)
1. înfăţişare a unei fiinţe, a unui lucru.
2. categorie gramaticală caracteristică unor limbi, care arată gradul de realizare a acţiunii exprimate de verb.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attribut, lat. attributum)
1. însuşire esenţială proprie unei fiinţe, unui fenomen, lucru etc.
2. semn distinctiv, simbol al unei funcţii, al unui personaj alegoric.
3. parte secundară a propoziţiei care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia.
4. (inform.) informaţie care însoţeşte o categorie sintactică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bergsonisme)
1. doctrina filozofică a lui Bergson, a cărei categorie centrală este „durata” şi care susţine că adevărul nu este accesibil cunoaşterii ştiinţifice.