abstract, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducții logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înțeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducția abstractă și încifrarea imaginii; abstracționism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acțiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoașterea proprietăților esențiale și generale.

luxuriant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. luxuriant, lat. luxurians)

1. (despre vegetație) care crește din abundență; bogat.
2. (fig.) exuberant, abundent, încărcat, (prea) plin de...

supraaglomerație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (supra- + aglomeraţie)

1. acțiunea de a (se) supraaglomera și rezultatul ei; aglomerare (prea) mare; supraaglomerare.
2. număr excesiv de mare de ființe, lucruri et cetera (într-un spațiu delimitat).

scundac, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (scund + -ac)

1. I. (despre oameni) cam (prea) scund; (înv.) scundatic, (reg.) scundănac.
2. de lungime (prea) redusă; de înălțime mică.
3. II. (reg.) pasăre nedefinită mai îndeaproape.

țorțona

Parte de vorbire:  vb. tr., refl. (regional)  
Etimologie: (nesigură, cf. zorzoană, zorzonat)

1. a (se) împodobi peste măsură, cu (prea) multe podoabe; a (se) împopoțona.
2. (var.) a (se) țoțona.