Dictionar

abluțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablution, lat. ablutio)

1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale și la catolici, pentru purificare.
2. purificare religioasă.
3. (fam.) îmbăiere prin duș.
4. eroziune exercitată de curenții marini de adâncime.
 

aniconic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (an- + iconic)

1. (despre religii) fără icoane; (prin ext.) care nu recurge la reprezentări figurate.
 

antireligios, -oasă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. antireligieux)

1. (persoană) care se opune oricărei religii; (om) ostil religiei.
2. (antonim) religios.
 

astrolatrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. astrolâtrie)

1. (în vechile religii) închinare la stele; adorația astrelor.
 

bigot, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. bigot)

1. (cel) care se conformează strict tuturor preceptelor rituale ale unei religii; habotnic.
 

brahmanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brahmanisme)

1. complex de religii indice, cu caracter politeist, a căror divinitate supremă este Brahma.