Dictionar

antireligios, -oasă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. antireligieux)

1. (persoană) care se opune oricărei religii; (om) ostil religiei.
2. (antonim) religios.
 

ayatolah

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr., engl. ayatollah)

1. unul dintre cele mai înalte titluri acordate unui membru al clerului șiit; șef al religiei mahomedane șiite; (fig.) despot.
2. persoană deosebit de intransigentă pe un anumit subiect.
3. (var.) ayatollah.
 

carvaka

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (sanscr. carvaka)

1. școală materialistă și ateistă indiană care afirmă că la temelia lumii se află patru principii: aerul, focul, apa și pământul și respinge temeiurile religiei vedice și brahmanice, propovăduind idealul etic al desfătării raționale.
 

catehiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. catéchiser)

1. a învăța pe cineva dogmele religiei creștine.
2. (fig.) a convinge, a îndoctrina.
 

catolic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. catholique, lat. catholicus, gr. katholikos, univeral)

1. I. care aparține catolicismului, privitor la catolicism; papistășesc.
2. referitor la religia creștină și la biserica condusă de papa de la Roma.
3. II. adept al catolicismului; papistaș.
4. persoană care aparține religiei catolice.
5. (antonime) necredincios, păgân.
 

comizerație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. commiseration, lat. commiseratio)

1. milă, compasiune pe care o simte cineva pentru cei vinovați de greșeli, care au comis fapte contrare moralei, religiei.
2. (var.) comizerațiune.