Rezultate secundare (Patru):
Patrufoliat, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. quadrifolié)
1. (bot.) cu frunzele grupate în patru; care are patru frunze.
2. (despre frunze) care este alcătuit din patru lobi.
3. (despre construcții) care are forma unei frunze cu patru lobi.
Patrula
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (după fr. patrouiller)
1. a îndeplini misiunea de patrulă.
2. a merge în patrulă; a supraveghea ordinea; a face o recunoaștere.
Patrulă
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Patrulle)
1. mic detaşament militar însărcinat cu recunoaşterea terenului, a poziţiilor, a mişcărilor inamicului etc. sau cu supravegherea ordinii; navă, avion cu misiune de supraveghere.
2. formaţie de zbor din trei-patru avioane de luptă.
Patrulater, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după lat. quadrilaterus, fr. quatrulatère)
1. adj. care are patru laturi.
2. s. n. poligon cu patru laturi; tetragon.
Patrunghiular, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. quadrangulaire)
2. a cărui bază are patru unghiuri.
Patruped, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. quadrupède, lat. quadrupes)
1. (animal) cu patru picioare; tetrapod.
Absorbi
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. absorber, lat. absorbere)
1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.
2. a prelua cunoştinţe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.
3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba.
5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.
6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.
7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.
Abstrus, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abstrus, lat. abstrusus „disimulat, ascuns”)
1. care este greu de înțeles, de pătruns; abscons.
Accede
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. accéder, lat. accedere)
1. a avea acces (la un loc, la o situație et cetera); a pătrunde.
Acces
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accès, lat. accessus)
1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.
Acrogamie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrogamie)
1. fecundaţie la angiosperme cu tubul polinic pătruns în sacul embrionar; şalazogamie.
Acut, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. acutus, it. acuto)
2. (despre durere) intens, violent.
3. (despre boli) cu evoluţie rapidă.
4. (despre sunete) înalt, ascuţit.
5. (bot.) cu vârf scurt şi ascuţit, apropiat de 90°, având marginile drepte sau slab convexe (frunză, fruct).
6. (bot.) cu muchia ascuţita (tulpină).