OK
X
patrula
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (după fr. patrouiller)
1.
a
îndeplini
misiunea
de
patrulă.
2.
a
merge
în
patrulă;
a
supraveghea
ordinea;
a
face
o
recunoaștere.
patrulă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Patrulle)
1.
mic
detașament
militar
însărcinat
cu
recunoașterea
terenului,
a
pozițiilor,
a
mișcărilor
inamicului
etc.
sau
cu
supravegherea
ordinii;
navă,
avion
cu
misiune
de
supraveghere.
2.
formație
de
zbor
din
trei-patru
avioane
de
luptă.
minipatrulă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (mini1- + patrulă)
1.
patrulă
de
circulație
formată
din
elevi.
patrulater, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după lat. quadrilaterus, fr. quatrulatère)
1.
adj.
care
are
patru
laturi.
2.
s.
n.
poligon
cu
patru
laturi;
tetragon.
anticentru
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. anticentre)
1.
(geol.)
loc
de
pe
suprafața
Pământului
diametral
opus
epicentrului
unui
cutremur.
2.
(matematică)
~l
unui
patrulater
inscriptibil
=
punctul
de
intersecție
al
perpendicularelor
duse
din
mijlocul
fiecărei
laturi
ale
patrulaterului
pe
latura
opusă;
punctul
lui
Mathot.
3.
(matematică)
~
al
tetraedrului
=
simetricul
centrului
sferei
circumscrise
față
de
centrul
de
greutate
al
tetraedrului.
antiparalel, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. antiparallèle)
1.
(despre
drepte,
vectori)
paralel
și
de
sens
contrar.
2.
(despre
două
drepte
în
raport
cu
altele
două)
care
formează
un
patrulater
inscriptibil.
bimediană
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (bi- + mediană)
1.
segment
de
dreaptă
care
unește,
într-un
patrulater,
mijloacele
a
două
laturi
opuse,
ori,
într-un
tetraedru,
mijloacele
a
două
muchii
opuse.
canonieră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. canonnière)
1.
mică
navă
de
luptă,
pentru
patrulare,
escortare
etc.
croazieră
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. croisière)
1.
călătorie
de
agrement
pe
o
navă
de
pasageri,
pe
un
iaht
sau
avion,
pe
un
itinerar
stabilit,
cu
multe
escale.
2.
(sintagmă)
viteză
de
~
=
viteză
de
drum
a
unei
(aero)nave
sau
a
unui
autoturism,
în
condiții
normale,
pe
un
parcurs
lung;
viteza
normală
după
probe.
3.
(sintagmă)
viteză
de
~
=
(fig.)
ritm
normal
de
activitate
după
o
perioadă
de
adaptare.
4.
acțiune
de
patrulare
pe
mare
în
timp
de
război
executată
de
către
o
navă
militară.
cvadrilateral, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. quadrilatéral)
1.
(mat.)
care
are
patru
laturi;
care
are
forma
unui
patrulater.
2.
(prin
ext.)
pe
patru
părți.
3.
(var.)
cuadrilateral.