Dictionar

albgardist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după rus. белогвардеец [belogvardeeț])

1. membru al forțelor armate contrarevoluționare ruse, împotriva puterii sovietice din războiul civil (1918-1920).
 

amazoană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amazone)

1. (mit.) femeie dintr-un trib războinic legendar, bună călăreață, care își tăia sânul drept pentru a putea mânui mai ușor arcul.
2. (fam.) călăreață.
 

ambuscat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.  
Etimologie: (fr. embusqué)

1. care este în ambuscadă.
2. (prin ext.) care se disimulează sau este disimulat.
3. (militar) care se bucură de o poziție ușoară, scutit de instrucție, pe timp de pace, sau care ocupă o poziție ferită de pericol pe timp de război; (fig.) învârtit.
 

antebelic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ante- + lat. bellicus „de război”)

1. care ține de perioada de dinainte de război.
2. premergător unui război.
3. (antonim) postbelic.
 

antirăzboinic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (anti- + războinic)

1. (persoană) care este împotriva războiului, care se opune militarismului.
 

armură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. armure)

1. îmbrăcăminte de protecție din plăci de metal și zale, la războinicii medievali.
2. mod de împletire a fibrelor de urzeală cu cele de bătătură ale unei țesături.
3. (muz.) totalitatea sunetelor de alterație la cheie, spre a indica tonalitatea; armatură.