OK
X
disimulat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (disimula)
1.
(om)
ascuns,
prefăcut,
nesincer.
disimulație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. dissimulation, lat. dissimulatio)
1.
acțiunea
de
a
disimula
și
rezultatul
ei;
disimulare.
2.
faptul
de
a
ascunde
sau
de
a
fi
ascuns,
de
a
masca
un
obiect,
un
sentiment,
o
acțiune
etc.
3.
acțiune
prin
care
o
persoană
încearcă
să
ascundă,
prin
minciună
sau
prin
mijloace
frauduloase,
un
fapt
jenant
sau
compromițător.
4.
(var.)
disimulațiune,
(înv.)
disimulăciune.
disimulator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. dissimulateur)
1.
(cel)
care
disimulează.
ambuscat, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.
Etimologie: (fr. embusqué)
1.
care
este
în
ambuscadă.
2.
(prin
ext.)
care
se
disimulează
sau
este
disimulat.
3.
(militar)
care
se
bucură
de
o
poziție
ușoară,
scutit
de
instrucție,
pe
timp
de
pace,
sau
care
ocupă
o
poziție
ferită
de
pericol
pe
timp
de
război;
(fig.)
învârtit.
disimulație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. dissimulation, lat. dissimulatio)
1.
acțiunea
de
a
disimula
și
rezultatul
ei;
disimulare.
2.
faptul
de
a
ascunde
sau
de
a
fi
ascuns,
de
a
masca
un
obiect,
un
sentiment,
o
acțiune
etc.
3.
acțiune
prin
care
o
persoană
încearcă
să
ascundă,
prin
minciună
sau
prin
mijloace
frauduloase,
un
fapt
jenant
sau
compromițător.
4.
(var.)
disimulațiune,
(înv.)
disimulăciune.
inductor, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. inducteur)
1.
adj.
care
produce
un
câmp
electromagnetic
ce
acționează
asupra
unui
organ;
care
produce,
transmite
un
curent
de
inducție.
2.
s.
n.
organ
al
unei
mașini
electrice
în
care
se
formează
curentul
de
inducție.
3.
mic
generator
electric
manual
care
funcționează
prin
inducție
electromagnetică.
4.
(psih.)
termen
care
servește
ca
punct
de
plecare
într-o
asociație
de
idei.
5.
cel
care
emite
mesajul
către
un
medium,
care
sugestionează,
hipnotizează.
6.
(lingv.)
elementul
director
al
unei
analogii,
al
unei
disimulații.
7.
substanță
care
determină
inducția.
ironie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ironie, lat. ironia)
1.
persiflare.
2.
~
a
sorții
=
situație
intervenită
contrar
tuturor
așteptărilor,
ca
un
joc
neașteptat
al
întâmplării.
3.
categorie
estetică
și
filozofică,
desemnând
expresii
sau
imagini
cu
semnificații
opuse
sensului
obișnuit,
în
scopul
ridiculizării
disimulate.
4.
figură
de
stil
prin
care
se
enunță
ceva
pentru
a
se
înțelege
contrariul.
voalat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. voilé)
1.
care
poartă
un
voal,
acoperit
cu
un
voal.
2.
(și
adv.)
obscur,
disimulat,
înșelând
aparențele.
3.
(despre
voce,
sunete)
estompat,
stins,
surd.
devoalare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cf. fr. dévoilement)
1.
acțiunea
de
a
devoala,
de
a
dezvălui
ceea
ce
a
fost
ascuns,
disimulat.
2.
faptul
de
a
se
dezvălui,
de
a
se
face
accesibil
inteligenței
sau
inimii.
3.
(antonim)
disimulare.