electromagnetic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. électromagnétique)
Etimologie: (fr. électromagnétique)
1. referitor la electromagnetism.
2. câmp ~ = stare fizică particulară a spațiului în care există, în același timp, un câmp electric și unul magnetic.
3. (despre instrumente de măsurat, relee etc.) bazat pe acțiunea unui electromagnet asupra unei piese feromagnetice.