aură
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (lat., fr. aura)
Etimologie: (lat., fr. aura)
1. aureolă (5).
2. stare particulară care precedă o criză de epilepsie.
3. fenomen biofizic dintr-un câmp de emisiune a unor radiații ale corpului, de natură luminoasă sau electromagnetică.