OK
X
cosmos
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cosmos, gr. kosmos)
1.
univers.
2.
spațiu
infinit
care
înconjură
atmosfera
Pământului.
megacosmos
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. megacosmos)
1.
cosmosul
luat
ca
un
tot,
infinit.
biocomplex
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (bio- + complex)
1.
ansamblu
de
specii
de
organisme
instabile
într-o
navă
spațială
pentru
cercetări
în
cosmos.
COSM(O)-, -cosm
Parte de vorbire:
afix
Etimologie: (fr. cosm/o/-, -cosme, cf. gr. kosmos)
1.
„cosmos,
univers”.
cosmic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cosmique, lat. cosmicus)
1.
referitor
la
cosmos,
din
cosmos;
universal.
2.
raze
~e
=
radiații
ionizate
cu
o
mare
putere
penetrantă,
care
străbat
atmosfera
în
direcție
aproape
verticală;
spațiu
~
=
spațiu
interplanetar;
radiație
~ă
=
radiație
corpusculară
și
electromagnetică
din
spațiul
cosmic.
3.
(fig.)
de
proporții
fantastice.
cosmolog, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. cosmologue)
1.
specialist
în
cosmologie,
domeniu
care
se
ocupă
de
structura
și
evoluția
cosmosului.
cosmonaut, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. cosmonaute)
1.
membru
al
echipajului
unui
vehicul
spațial
(*
termen
folosit
de
programele
spațiale
rusești
sau
sovietice);
astronaut.
2.
persoană
care
călătorește
în
cosmos;
astronaut.
cosmoviziune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după rus. kosmovidenie)
1.
transmitere
a
imaginilor
televizate
din
cosmos.