Dictionar

Rezultate principale (Obiect,):

Obiect

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. obiectum, germ. Objekt)

1. lucru, tot ceea ce poate fi perceput prin simțuri.

2. ~ de inventar = mijloc de muncă de uz curent, parte din mijloacele circulante ale unei întreprinderi.

3. (ec.) ~ul muncii = lucru asupra căruia acționează omul pentru a-l modifica potrivit nevoilor sale.

4. tot ceea ce preocupă gândirea, activitatea intelectuală a omului; ceea ce formează materia unei științe, a unei discipline.

5. (fil.) realitatea exterioară subiectului; (spec.) ceea ce este dat în cunoaștere, conținutul obiectiv al cunoștințelor subiectului.

6. (fig.) țintă, scop, țel.

7. complement (direct sau indirect).


Rezultate secundare (Obiect,):

Microobiect

Parte de vorbire: s.
Origine: (micro1- + obiect)

1. obiect de dimensiuni foarte mici; obiect de cercetare a microfizicii.


Obiecta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. objecter, lat. obiectare)

1. a aduce o obiecţie; a spune ceva contrar; a contesta.


Obiecţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. objection, lat. obiectio)

1. argument pe care cineva îl opune unei propuneri, pretenţii, teze sau prin care îşi manifestă dezacordul faţă de acestea.


Obiectitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Objektität, fr. objectité)

1. (la Schopenhauer) forma sub care lucrul în sine, realul, apare ca obiect.


Obiectiv de microscop

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT objectivum

2. FR objectif

3. EN objective; object-glass

4. DE Objektiv des Mikroskops

5. RU обьектив микроскопa

6. HU mikroszkóp tárgylencséje, objektív


Obiectiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. objectif, lat. obiectivus)

1. adj. existent în afara conștiinței și independent de ea.

2. imparțial.

3. referitor la obiect.

4. s. n. lentilă, sistem de lentile care formează o imagine reală a obiectului observat într-o lunetă, într-un microscop, aparat fotografic etc.

5. loc, punct, localitate etc. care constituie ținta unei acțiuni militare.

6. țintă asupra căreia se trage cu o armă de foc.

7. întreprindere, uzină, construcție etc. care urmează fie realizată.

8. loc care prezintă interes pentru turiști.

9. (fig.) intenție, scop, țel, țintă.


Abandonic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. abandonnique)

1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără existe neapărat motive obiective care justifice această frică.

2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.


Abstract, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.

2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.

3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.

4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.

5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.


Abstractizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (abstractiza)

1. operaţie a gândirii constând în a degaja din mulţimea însuşirilor şi legăturilor fenomenelor şi obiectelor pe cele fundamentale, esenţiale, generale; abstracţie.


Accesoriu, -ie

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accessoire, lat. accessorius)

1. adj. care însoţeşte un element principal, dependent de acesta; secundar, neesenţial.

2. adj., s.n. (obiect, piesă, dispozitiv) anex.


Achiziţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acquisition, lat. acquisitio)

1. procurare de obiecte (rare); bun astfel obţinut.

2. cumpărare de produse (agroalimentare) şi de materiale prin unităţi ale comerţului de stat sau cooperatist.


Acidimetrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acidimétrie)

1. capitol din analiza volumetrică având ca obiect determinarea concentraţiei soluţiilor acide.