Dictionar

anancastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anancastique, germ. anankastisch)

1. referitor la o idee fixă care nu este controlată de conștiință; obsesiv, obsesional.
2. psihopatie ~ă = psihopatie caracterizată prin slăbirea simțului realului, tendința spre anxietate, ipohondrie, nehotărâre și impresionabilitate.
3. (var.) anancast.
 

areologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aréologie)

1. studiu al repartizării ariilor dialectale pe un anumit teritoriu.
2. disciplină care studiază arealul de răspândire a speciilor vegetale.
 

barocorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. barochorie)

1. (bot.) însămânțare pe arealul propriu, datorită greutății fructelor și semințelor.
2. (bot.) metodă de dispersie a semințelor, polenului, sporilor etc. prin gravitație, prin cădere.
 

cruzeiro

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (port. cruzeiro)

1. moneda Braziliei din 1942 până în 1986 și din 1990 până în 1993 (realul este moneda actuală a Braziliei).
 

derealizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (de1- + realizare)

1. sindrom psihotic caracterizat prin pierderea noțiunii realului, evadarea din realitate.
 

esențialism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. essentialisme)

1. orientare metafizică, dogmatică care postulează existența unor calități absolute ale realului.
2. orientare în pedagogia americană care vede educația ca transmitere a moștenirii culturale, ce conține valorile spirituale fundamentale ale umanității.
3. doctrină medicală mai veche care atribuia bolile unor așa-numite „esențe”, proprii fiecăreia dintre ele.