OK
X
adaptator, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. adaptateur)
1.
cel
care
face
o
adaptare.
2.
specialist
care
dă
forma
necesară
ideilor,
subiectelor
sau
scenariilor
altora.
areologie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aréologie)
1.
studiu
al
repartizării
ariilor
dialectale
pe
un
anumit
teritoriu.
2.
disciplină
care
studiază
arealul
de
răspândire
a
speciilor
vegetale.
cement 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cément)
1.
praf
cu
care
se
cementează
piesele
de
oțel.
2.
~
dentar
=
material
în
obturația
cariilor
și
la
fixarea
unor
proteze.
3.
substanță
la
rădăcina
dintelui.
contradicție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. contradiction, lat. contradictio)
1.
raportul
dintre
laturile
contrare
ale
oricărui
obiect,
proces
sau
fenomen,
legătura
internă
a
contrariilor,
unitatea
și
lupta
acestora.
2.
(log.)
raport
de
~
=
raport
între
două
noțiuni
(sau
judecăți),
dintre
care
una
o
neagă
cu
totul
pe
cealaltă,
conținutul
noțiunii
(sau
judecății)
care
neagă
rămânând
nedeterminat;
în
~
(cu)
=
în
opoziție,
în
dezacord
(cu).
2.
nepotrivire
între
idei
sau
fapte.
fazanerie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cf. fr. faisanderie)
1.
crescătorie
de
fazani.
2.
loc
unde
se
cresc
fazanii
pentru
repopularea
ariilor
protejate.
fetru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. feutre)
1.
pâslă
din
fibre
de
lână
presată,
la
confecționarea
pălăriilor.