Dictionar

dentar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dentaire, lat. dentarius)

1. referitor la dinți, al dinților.
2. referitor la dentist.
 

scadențar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. scadenzario)

1. registru în care se ține evidența scadențelor.
 

adamantină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. adamantine)

1. substanță albă care acoperă coroana dentară.
 

adamantinom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adamantinome)

1. (med.) tumoare dentară malignă; ameloblastom.
2. (med.) tumoră invazivă și distructivă rezultată din transformarea malignă a mugurilor dinților din maxilarul inferior.
 

aerodentalgie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aerodentalgie)

1. sindrom dureros dentar, la mari înălțimi.
 

alveolectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéolectomie)

1. rezecție a peretelui osos al unei alveole dentare.
 

alveolită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alvéolite)

1. (med.) inflamație care afectează alveola dentară.
2. (med.) inflamație care afectează alveola pulmonară.
 

alveoliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alvéolyse)

1. (med.) proces de distrugere fiziologică sau patologică a țesuturilor alveolare dentare.