Dictionar

autoaccidentare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (autoaccidenta)

1. faptul de a se autoaccidenta, de a se accidenta singur; (rar) autoaccidentat.
 

cadențare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cadența)

1. acțiunea de a cadența.
2. ritmare, punere într-un anumit ritm sau cadență a unei fraze, bucăți muzicale, mișcări etc.
 

indentare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. indentation)

1. (inform.) plasare a programelor pe linii, pentru scrierea cât mai clară a acestora.
 

alveolectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéolectomie)

1. rezecție a peretelui osos al unei alveole dentare.
 

alveoliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alvéolyse)

1. (med.) proces de distrugere fiziologică sau patologică a țesuturilor alveolare dentare.
 

alveoloplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. alveoloplasty)

1. reconstituire a crestei alveolare dentare.
 

alveolotomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéolotomie)

1. deschidere chirurgicală a alveolelor dentare.
 

amprenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. empreindre)

1. tr. a lua amprentele cuiva.
2. a imprima într-o masă plastică o parte a maxilarului în vederea confecționării unei proteze dentare.
3. intr. a marca profund.
 

amprentă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. empreinte)

1. urmă lăsată de un obiect prin apăsare.
2. (pl.) ~e digitale = urmele lăsate de vârfurile degetelor pe ceva.
3. mulaj al maxilarului sau al unei părți din acesta servind pentru lucrarea protezelor dentare.
4. (fig.) urmă lăsată de o idee, de o stare psihică etc.