Dictionar

alveolar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alvéolaire)

1. referitor la alveole; cu alveole.
2. (despre un fenomen) articulat la nivelul alveolelor dinților superiori.
 

alveolon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéolon)

1. punct craniometric la suprafața posterioară a alveolelor maxilare.
 

alveolopalatal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alvéolopalatal)

1. (despre consoane) articulat la limita alveolelor și a palatului dur.
 

alveolotomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéolotomie)

1. deschidere chirurgicală a alveolelor dentare.
 

emfizem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. emphysème, gr. emphysema)

1. umflătură produsă prin infiltrarea aerului în țesuturi.
2. ~ pulmonar = dilatarea bronhiolelor respiratorii și a alveolelor pulmonare, provocată de pierderea elasticității țesutului.
 

hiperpneumatoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hyperpneumatose)

1. distensie a alveolelor pulmonare și mărire a volumului pulmonar corespunzător.