Dictionar

angiomalacie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. angiomalacie)

1. (med.) diminuare a elasticității unui vas sangvin sau limfatic; înmuierea pereților vaselor de sânge.
 

atonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atonie, gr. atonia)

1. diminuare a elasticității țesuturilor; lipsă de vitalitate.
2. (fig.) inerție morală sau intelectuală.
 

cementație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cémentation)

1. cementare.
2. întărire și pierdere a elasticității straturilor externe ale lemnului.
3. zonă de ~ = zonă din scoarța terestră în care se produce îmbogățirea în sulfuri secundare a unui zăcământ de sulfuri primare.
 

elastometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. élastométrie)

1. măsurare a elasticității corpurilor.
 

emfizem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. emphysème, gr. emphysema)

1. umflătură produsă prin infiltrarea aerului în țesuturi.
2. ~ pulmonar = dilatarea bronhiolelor respiratorii și a alveolelor pulmonare, provocată de pierderea elasticității țesutului.
 

sclerograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sclérographe)

1. aparat pentru evaluarea elasticității metalelor.