Dictionar

criptie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryptie)

1. (ant.) probă de inițiere cu care se încheia educația spartană.
2. expediție nocturnă de asasinare în masă a iloților, care însoțea această probă.
 

educativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. éducatif)

1. care aparține educației, referitor la educație; care contribuie la educația cuiva; educațional.
2. cu valoare formativă.
 

educator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. éducateur, lat. educator)

1. adj., s. m. f. (persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); mentor, preceptor.
2. s. f. persoană care se ocupă cu educația copiilor preșcolari.
 

efeb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éphèbe, lat. ephebus, gr. ephebos)

1. (în Grecia antică) tânăr între 17 și 18 ani care își făcea educația într-o efebie.
2. adolescent; (p. ext.) tânăr de o deosebită frumusețe.
 

esențialism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. essentialisme)

1. orientare metafizică, dogmatică care postulează existența unor calități absolute ale realului.
2. orientare în pedagogia americană care vede educația ca transmitere a moștenirii culturale, ce conține valorile spirituale fundamentale ale umanității.
3. doctrină medicală mai veche care atribuia bolile unor așa-numite „esențe”, proprii fiecăreia dintre ele.
 

etnopedagogie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (etno- + pedagogie)

1. orientare în pedagogie care are în vedere educația întregului popor.