Dictionar

 

ampelidee

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. ampélidées)

1. (botanică) familie de plante dicotiledonate polipetale cuprinzând mai multe genuri (cuprinde familia viței de vie); vitacee.
 

bovidee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bovidés)

1. pl. familie de mamifere rumegătoare: bovinele, ovinele, caprinele etc.
 

floridee

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. floridées)

1. (bot.) familie de alge marine cu o formă grațioasă și culori roșii strălucitoare; alge roșii, rodoficee.
 

idee-forță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (idee + forță, cf. fr. idée-force)

1. idee centrală a unui raționament; idee principală.
 

orhidee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. orchidées, germ. Orchidee)

1. familie de plante monocotiledonate erbacee tropicale cu flori mari, frumos colorate, care au trei petale, dintre care una în formă de pinten întors.
 

pseudoidee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (pseudo- + idee)

1. idee falsă, care nu conține o justă reprezentare a realității.
2. pseudoconcept.
 
 
 

abstracție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. abstraction, lat. abstractio)

1. noțiune, idee rezultată din procesul de abstractizare.
2. abstractizare.
3. a face ~ de = a nu lua în considerare.
 

absurditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. absurdité, lat. absurditas)

1. caracterul a ceea ce este absurd; situație, idee absurdă; aberație.
 

alineat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. alinéa, lat. alinea)

1. rând mai retras într-un text, care marchează trecerea la o altă idee; fragment de text între două asemenea rânduri.
2. pasaj dintr-un articol de lege; paragraf.