Dictionar

alineat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. alinéa, lat. alinea)

1. rând mai retras într-un text, care marchează trecerea la o altă idee; fragment de text între două asemenea rânduri.
2. pasaj dintr-un articol de lege; paragraf.
 

amabile

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. amabile)

1. (muzică) marchează o execuție grațioasă și plăcută.
 

anceps

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. anceps)

1. semn grafic care marchează cantitatea unei silabe.
 

APO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. apo-, cf. gr. apo „de la”)

1. I. „depărtare”.
2. marchează ideea de a îndepărta, de a respinge, de a se opune.
3. II. „derivat, obținut (din)”.
4. (chimie) indică faptul că un compus este derivat dintr-un altul prin eliminarea unui atom (ex. apomorfină).
 

apofiză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apophyse, gr. apophysis, excrescenţă)

1. proeminență a unui os.
2. umflătură la baza unei capsule.
3. ramură secundară a unei roci eruptive.
4. mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei.
 

apostrof

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apostrophe, lat. apostrophus, gr. apostrophos)

1. semn ortografic în formă de virgulă (‘) care marchează absența accidentală a unor sunete ori silabe.