Dictionar

orhidee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. orchidées, germ. Orchidee)

1. familie de plante monocotiledonate erbacee tropicale cu flori mari, frumos colorate, care au trei petale, dintre care una în formă de pinten întors.
 

label

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. labelle, lat. labellum)

1. (bot.) petala superioară a corolei orhideelor; labelă, labelum.
2. partea mediană a buzei inferioare la insecte.
 

neotie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. néottie)

1. specie de orhidee saprofită din pădurile de fagi.
 

pseudobulb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pseudobulbe)

1. tubercul aerian, îngroșare bulbiformă pe tulpinile aeriene, organ de rezervă sau de înmulțire la orhidee.
 

vanda

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vanda)

1. specie de orhidee din India și Oceania, epifită, cultivată frecvent în sere calde pentru florile sale superbe.
 

vanilie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. vaniglia fr. vanille)

1. orhidee mexicană cultivată la tropice pentru fructele sale aromatice, în formă de păstaie; fructul la produsele de cofetărie și de parfumerie.
 

velamen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Velamen, lat. velamen)

1. văl purtat de matroanele romane.
2. țesut gros și spongios al rizodermei la plantele epifite (orhidee, aracee).