Dictionar

abandonic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. abandonnique)

1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără să existe neapărat motive obiective care să justifice această frică.
2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.
 

bastard, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (it. bastardo, germ. Bastard)

1. (copil) conceput în afara căsătoriei; nelegitim.
2. hibrid.
 

imatur, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. immature)

1. (copil) neajuns la maturitate.
 

orfelin, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. orphelin)

1. (copil) care și-a pierdut unul sau ambii părinți.
2. (copil) orfan.
3. boală ~ă = boală cronică rară, pentru care nu este disponibil un tratament eficient.
 

preadolescent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (pre- + adolescent)

1. (copil) care nu are încă vârsta adolescenței.
 

prematur, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. praematurus, fr. prémature)

1. adj. care apare înainte de vreme.
2. adj., s. m. (copil) născut înainte de termen.