anex, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. annexe, lat. annexus)

1. alăturat unui lucru (principal); alăturat.

anexa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. annexer)

1. a alătura, a alipi, a adăuga.
2. a încorpora unui stat, prin mijloace violente un teritoriu străin.

anexă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. annexe)

1. ceea ce este legat, unit de un lucru principal sau de care depinde; adaos.
2. (anat.) țesut, formație, organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcții comune.
3. material documentar alăturat unui text.

anexare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anexa)

1. acțiunea de a anexa; anexiune.
2. atașarea unui teritoriu la altul, în general mai mare.
3. (fig.) integrarea unui element nou într-un ansamblu.
4. (antonim) dezanexare.

anexionism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. annexionnisme)

1. teorie politică care pledează pentru anexarea altor teritorii; politică de anexiune.

anexionist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. annexionniste)

1. I. referitor la anexionism.
2. care vizează anexarea unui teritoriu, a unei țări la alta, a unei provincii la un stat; care pledează pentru anexare.
3. II. persoană care susține teoria politică a anexionismului; susținător al unei politici de anexare.

accesoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. accessoire, lat. accessorius)

1. adj. care însoțește un element principal, dependent de acesta; secundar, neesențial.
2. adj., s.n. (obiect, piesă, dispozitiv) anex.

addenda

Parte de vorbire:  s.f. inv.  
Etimologie: (lat. addenda)

1. anexă la o lucrare, cuprinzând note, texte, diagrame etc.
2. ~ et corrigenda = addendă prin care se și corectează greșelile dintr-o lucrare.

alonjă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allonge)

1. piesă pentru prelungirea unor obiecte.
2. lungime a brațului unui sportiv (la box, lupte, scrimă) în raport cu aceea a adversarului.
3. text care completează conținutul unui document, al unui manuscris, anexându-se la acesta; act adițional.

anexionism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. annexionnisme)

1. teorie politică care pledează pentru anexarea altor teritorii; politică de anexiune.

anexionist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. annexionniste)

1. I. referitor la anexionism.
2. care vizează anexarea unui teritoriu, a unei țări la alta, a unei provincii la un stat; care pledează pentru anexare.
3. II. persoană care susține teoria politică a anexionismului; susținător al unei politici de anexare.

apendice/apendice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appendice, lat. appendix)

1. prelungire a intestinului gros, care pornește de la cec2.
2. organ al unor aparate anatomice la artropode, arahnide, crustacee etc.
3. parte a unui lucru ca o prelungire a acestuia.
4. element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet.
5. supliment, adaos la o lucrare; anexă.
6. (anat.) ~ ileo-cecal = mică prelungire a tubului intestinal aflată în partea inferioară a cecumului.