Dictionar

abstractism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (abstract + -ism)

1. caracter abstract.
2. stil de artă picturală sau sculpturală în care obiectele naturale nu sunt reprezentate realist.
 

acuarelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquarelle, it. acquarella)

1. tehnică picturală prin culori dizolvate în apă.
2. pictura executată.
3. vopsea (solidă), folosită în acuarelă (1).
 

cerapastel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cera- + pastel)

1. gen de pictură modernă, asemănător encausticii, a cărei materie picturală, din bastonașe de ceară, ulei și coloranți, se întărește cu timpul, păstrând toată strălucirea inițială a pigmentului colorant.
2. materia însăși.
 

nabism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nabisme)

1. teoria picturală a nabiștilor.
 

neoimpresionist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. néo-impressionniste)

1. I. referitor la neoimpresionism (mișcare picturală de la sfârșitul secolului al XIX-lea, numită uneori poantilism sau divizionism).
2. care aparține neoimpresionismului.
3. II. adept al neoimpresionismului.
4. pictor care aparține neoimpresionismului.
 

neoromantic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. néo-romantique)

1. I. referitor la neoromantism (mișcare artistică literară, picturală și muzicală inspirată din romantism, care a apărut în anii 1880, ca reacție la naturalism și modernism).
2. II. adept al neoromantismului.