Dictionar

bolometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bolomètre)

1. aparat foarte sensibil pentru determinarea intensității radiațiilor electromagnetice.
2. instrument pentru măsurarea fluxurilor de radiații termice.
3. aparat cu care se măsoară strălucirea aparentă a stelelor.
 

cerapastel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cera- + pastel)

1. gen de pictură modernă, asemănător encausticii, a cărei materie picturală, din bastonașe de ceară, ulei și coloranți, se întărește cu timpul, păstrând toată strălucirea inițială a pigmentului colorant.
2. materia însăși.
 

diamantiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după fr. diamanter)

1. a face să strălucească ca un diamant; a da strălucirea diamantului.
2. a strunji cu un diamant.
 

fulgura

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. fulgurer, lat. fulgurare)

1. a se produce fulgere în atmosferă; a fulgera.
2. (fig.) a lumina cu strălucirea și rapiditatea fulgerelor.
3. (fig.) (despre un gând, o idee etc.) a răsări, a se dezvălui brusc.
 

impalida

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după it. impallidire)

1. a deveni palid, a se îngălbeni.
2. (fig.) a pierde strălucirea, luciul.
 

nifoblepsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. niphoblepsie)

1. orbire provocată de strălucirea zăpezii.