fulgura
Parte de vorbire: vb. intr.
Etimologie: (fr. fulgurer, lat. fulgurare)
Etimologie: (fr. fulgurer, lat. fulgurare)
1. a se produce fulgere în atmosferă; a fulgera.
2. (fig.) a lumina cu strălucirea și rapiditatea fulgerelor.
3. (fig.) (despre un gând, o idee etc.) a răsări, a se dezvălui brusc.