OK
X
fulgerel
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fulger + -el)
1.
fulger
de
intensitate
mică.
astrafobie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. astraphobie)
1.
teamă
patologică
de
tunete
și
fulgere.
fulgura
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (fr. fulgurer, lat. fulgurare)
1.
a
se
produce
fulgere
în
atmosferă;
a
fulgera.
2.
(fig.)
a
lumina
cu
strălucirea
și
rapiditatea
fulgerelor.
3.
(fig.)
(despre
un
gând,
o
idee
etc.)
a
răsări,
a
se
dezvălui
brusc.
fulgurant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. fulgurant, lat. fulgurans)
1.
înconjurat
de
fulgere.
2.
care
răspândește
o
lumină
vie
și
de
scurtă
durată.
3.
care
se
produce
foarte
rapid;
fulgerător,
prompt.
4.
(fig.)
care
impresionează
puternic
spiritul,
imaginația;
scânteietor,
pătrunzător.
fulgurație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fulguration, lat. fulguratio)
1.
fulgere
fără
tunet
în
regiunile
înalte
ale
atmosferei.
2.
scânteie
electrică
de
înaltă
frecvență
pentru
cauterizări.
3.
(fig.)
emanație
bruscă.