diamant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diamant, /3/ germ. Diamant)

1. varietate de carbon pur, cristalizat, incolor și transparent, cu luciri puternice; cel mai dur dintre toate mineralele, folosit ca piatră prețioasă, ca abraziv etc.
2. unealtă formată dintr-o bucățică de diamant (1) fixată pe un suport cu mâner, care se folosește la tăiatul sticlei.
3. linguriță de metal cu suprafața exterioară acoperită cu țăndări fine de diamant (1), folosită în dentistică.
4. cel mai mic corp de literă de tipar.
5. extremitatea inferioară a fusului unei ancore.

diamantar

Parte de vorbire:  s.m. (învechit)  
Etimologie: (fr. diamantaire)

1. lucrător care prelucrează diamante; lapidar.

diamantat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diamanté)

1. prevăzut cu diamante.
2. piatră ~ă = instrument abraziv, din granule de diamant încorporate într-un liant, pentru șlefuirea dinților și a protezelor dentare.
3. (fig.) ca diamantul.

diamanterie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (diamantar + -ie)

1. (rar) atelier în care se prelucrează diamante.

diamantifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diamantifère)

1. (despre minereuri, roci, terenuri) care conține diamante.

diamantin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diamantin)

1. adj. asemănător cu diamatul.
2. s. f. pulbere abrazivă artificială, folosită la lustruirea pieselor de oțel.

diamantiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după fr. diamanter)

1. a face să strălucească ca un diamant; a da strălucirea diamantului.
2. a strunji cu un diamant.

adamantin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adamantin, lat. adamantinus)

1. diamantin.
2. (despre elemente histologice) care produce emailul dinților.

bort

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bort)

1. diamant de calitate inferioară pentru șlefuit sau perforat.

briliant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brillant, rus. brilliant)

1. diamant șlefuit în formă de dublă piramidă, piatră prețioasă.
2. caracter de literă de trei puncte tipografice.

carbonado

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carbonado)

1. varietate de diamant impur, negru și foarte dur, folosit la tăierea sticlei și a porțelanului, ca abraziv etc.

corindon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corindon)

1. oxid natural de aluminiu, incolor sau divers colorat, aproape tot atât de dur ca diamantul, piatră prețioasă și abraziv.

diamant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diamant, /3/ germ. Diamant)

1. varietate de carbon pur, cristalizat, incolor și transparent, cu luciri puternice; cel mai dur dintre toate mineralele, folosit ca piatră prețioasă, ca abraziv etc.
2. unealtă formată dintr-o bucățică de diamant (1) fixată pe un suport cu mâner, care se folosește la tăiatul sticlei.
3. linguriță de metal cu suprafața exterioară acoperită cu țăndări fine de diamant (1), folosită în dentistică.
4. cel mai mic corp de literă de tipar.
5. extremitatea inferioară a fusului unei ancore.