bariu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baryum)

1. metal moale, alcalino-pământos, de culoare albă-argintie, la fabricarea vopselelor, a sticlei etc.

carbonado

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carbonado)

1. varietate de diamant impur, negru și foarte dur, folosit la tăierea sticlei și a porțelanului, ca abraziv etc.

creuzet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. creuset)

1. vas rezistent la căldură, pentru reacții chimice la temperaturi înalte.
2. recipient dintr-un material refractar în industrie la topirea și elaborarea metalelor, aliajelor, sticlei etc.
3. partea de jos a unui furnal, unde se colectează, în procesul metalurgic, produsele de topire.
4. (fig.) loc unde se amestecă diverse influențe, lucruri etc.

devitrificare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (devitrifica)

1. reducere a transparenței sticlei prin cristalizare parțială sau totală a masei sticloase.

diamant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diamant, /3/ germ. Diamant)

1. varietate de carbon pur, cristalizat, incolor și transparent, cu luciri puternice; cel mai dur dintre toate mineralele, folosit ca piatră prețioasă, ca abraziv etc.
2. unealtă formată dintr-o bucățică de diamant (1) fixată pe un suport cu mâner, care se folosește la tăiatul sticlei.
3. linguriță de metal cu suprafața exterioară acoperită cu țăndări fine de diamant (1), folosită în dentistică.
4. cel mai mic corp de literă de tipar.
5. extremitatea inferioară a fusului unei ancore.

filandră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. filandre)

1. pată opacă în masa sticlei, rezultată din turnare.