pur, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. purus, fr. pur)

1. (despre corpuri) curat, neamestecat.
2. nestricat, nealterat, neviciat.
3. fără pete; imaculat, clar, limpede.
4. (fig.) neprihănit, nevinovat.
5. veritabil, autentic, adevărat.
6. (fil. idealistă) desprins de realitatea materială.

pur; curat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT purus
2. FR pur
3. EN pure
4. DE rein; unverfälscht; sauber
5. RU чистый
6. HU tiszta, hamisítatlan, valódi, makulátlan

Purane

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Puranas)

1. colecție de texte brahmane, de după Vede, care glorifică cu precădere pe Vișnu.

purga

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. purger, lat. purgare)

1. tr., refl. a(-și) provoca evacuarea intestinală cu un purgativ.
2. tr. (fig.) a curăța, a elimina, a epura.

purgație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. purgation, lat. purgatio)

1. acțiunea de a purga și rezultatul ei; purgare.
2. (med.) acțiunea de a evacua conținutul intestinului; evacuare prin intermediul unui remediu care purghează; remediu purgativ.
3. (religie) curățire de păcate prin ispășire.
4. (var.) (înv.) purgațiune.

purgativ, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. purgatif, lat. purgativus)

1. (medicament) care provoacă purgație prin stimularea peristaltismului; laxativ.
2. I. care asigură evacuarea fecalelor; care are proprietatea de a curăța, de a evacua conținutul intestinului.
3. II. remediu folosit pentru purgare.

abcede

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. abcéder, lat. abscedere)

1. a (se) transforma în abces; a supura.

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.

abilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. habilité, lat. habilitas)

1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie.
2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva.
3. (la pl.) (depr.) tertipuri, șmecherii, șiretlicuri.
4. (antonim) inabilitate.

abluțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablution, lat. ablutio)

1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale și la catolici, pentru purificare.
2. purificare religioasă.
3. (fam.) îmbăiere prin duș.
4. eroziune exercitată de curenții marini de adâncime.

absorbi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.
2. a prelua cunoștințe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.
3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba.
4. (fig.) a preocupa intens.
5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.
6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.
7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.

abuz

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalității; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracțiune constând din înșelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracțiune manifestată prin depășirea atribuțiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.