Dictionar

aleatorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aléatorisme)

1. caracter aleatoriu; hazard.
2. procedeu de creație care urmărește, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului și a imaginației spectatorului.
3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeași compoziție se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertății improvizatorice a interpretului.
 

artterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (artă- + -terapie2)

1. terapie prin artă, bazată pe stimularea creativității artistice a bolnavilor psihici.
 

brainstorming

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer., fr. brainstorming)

1. tehnică de lucru în colectiv, în procesul predării, având ca scop stimularea prin participarea liberă și spontană la discuții a tuturor membrilor unui grup.
 

electrostimulare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. électrostimulation)

1. utilizare a impulsurilor electrice pentru stimularea țesuturilor vii.
 

ocitocină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ocytocine)

1. hormon secretat de lobul posterior al hipofizei, cu rol în declanșarea contracțiilor uterine și stimularea lactației.
2. (sinon.) oxitocină.
 

pacemaker

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. pacemaker, /péis-méicăr/)

1. regiune a inimii unde ia naștere excitația motrice.
2. element funcțional capabil să imprime bioritmul său unui ansamblu de elemente oscilante.
3. (p. ext.) reacție biochimică dintr-un lanț enzimatic care își impune ritmul întregului lanț.
4. s. n. aparat electric pentru a stimula ritmul cardiac anormal; stimulator cardiac.
5. ~ cerebral = implantare de electrozi pe suprafața creierului, pentru autostimularea electrică.