posterior, -oară

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. postérieur, lat. posterior)

1. după cineva sau ceva.
2. (adv.) mai târziu; ulterior.
3. aflat în partea dinapoi; dorsal.
4. (despre vocale) care se articulează în partea de dinapoi a cavității bucale.

posterioritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. postériorité)

1. calitatea de a fi posterior, faptul de a fi posterior (în timp).
2. (anton.) anterioritate.

antecedent, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. antécédent, lat. antecedens)

1. I. care precede (cel mai adesea imediat) în timp; care este anterior.
2. (vorbind de un curs de apă) care prezintă un fenomen de antecedență.
3. (despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice.
4. II. faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale.
5. ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat.
6. (logică) primul termen al unei judecăți ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstrații.
7. prima secțiune a unei unități melodice structurată binar.
8. (muzică) prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului.
9. (antonime) posterior, subsecvent, ulterior.

anterioritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antériorité)

1. însușirea de a fi anterior; prioritate de timp; precedență.
2. (anton.) posterioritate.

a priori

Parte de vorbire:  loc. adj., loc. adv.  
Etimologie: (lat. a priori „din ceea ce precedă”)

1. bazat pe un punct de vedere fără experiență, fără cunoașterea subiectului; la prima vedere; (în mod) aprioric.
2. (antonim) a posteriori.

asimilare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( asimila)

1. acțiunea de a asimila.
2. fenomen fonetic, transformarea unui sunet sub influența altuia aflat în apropiere, în sensul dobândirii unei caracteristici asemănătoare; asimilație.
3. ~ progresivă = asimilare realizată din sunetul anterior; ~ regresivă = asimilare realizată din sunetul posterior.

cecopexie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caecopexie)

1. fixare a cecului2 la planul posterior al abdomenului.

coană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. choane)

1. orificiu posterior al foselor nazale; nară interioară.