antecedent, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. antécédent, lat. antecedens)

1. I. care precede (cel mai adesea imediat) în timp; care este anterior.
2. (vorbind de un curs de apă) care prezintă un fenomen de antecedență.
3. (despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice.
4. II. faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale.
5. ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat.
6. (logică) primul termen al unei judecăți ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstrații.
7. prima secțiune a unei unități melodice structurată binar.
8. (muzică) prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului.
9. (antonime) posterior, subsecvent, ulterior.

reionism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. rayonnisme)

1. mișcare în artele plastice din Rusia, de la începutul sec. XX, sinteză între cubism, futurism și orfism, care își propunea să sugereze, în pictură, a patra dimensiune, cultivând o compoziție structurată din raze colorate.
2. (var.) rayonnism.

arhitectonică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. architectonique)

1. (rar) sinonim pentru arhitectură.
2. arta construcției sistematice, construcție astfel structurată.
3. (prin ext.) structură, organizare, construcție sistematică.
4. (fig.) construire, mod de îmbinare, de realizare.

digitiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (engl. digitize)

1. (tehnică de calcul) a reprezenta un semnal (caracter, imagine, sunet etc.) ca o secvență structurată de cifre binare; a digitaliza.

oraș-laborator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (din oraș + laborator)

1. mică localitate structurată în jurul unui mare laborator (mai ales de producere a substanțelor ilegale).